15 dec. 2011

Plecăciune dascălilor mei!

Supărarea intergalactică a unor cârcotaşi (pe motiv că mi-am permis "luxul" de a protesta printr-o sesizare că un cadru didactic mă bârfeşte şi mă incondeiază mincinos la o oră de clasă) are şi un efect pozitiv: am făcut o binemeritată trecere în revistă a dascălilor mei (de când eram o gâgălice şi până hăt încoace) care, fără nicio exagerare, pot fi consideraţi demni urmaşi din secolul XX al ideii de "Domnu' Trandafir".
Am avut - mulţumesc lui Dumnezeu! - mulţi dascăli adevăraţi, oameni şi profesionişti care şi-au transformat misia în apostolat şi care (unii, acum, la sfârşit de carieră, alţii - la pensie, alţii - în ceruri) nu doar au "învăţat" elevi ci au şlefuit caractere. Or fi fost şi unii poate - dar foarte puţini în acele vremuri - rătăciţi în acest domeniu, dar eu am avut marele noroc să trec prin mâinile multor dascăli care chiar nu stăteau cu ochii pe ceas ca să vadă când se termină cele 4-5 ore zilnice, care chiar ne învăţau carte şi care - lucru aproape incredibil pentru ziua de azi, ne luau şi cu arcanul (exagerez, desigur) la activităţile extraşcolare, consistente în acele vremuri, pentru care nu erau plătiţi cu nici un leu. Ba sunt convins că mai aduceau şi bani de acasă, unii dintre ei, din dorinţa ca activitatea sau grupul pe care îş pregăteau să fie cel mai bun în competiţiile judeţene sau chiar mai înalte care nu erau deloc facile.
Cel puţin la Zăneşti la mine am avut şi dascăli şi instructori la astfel de activităţi care scoteau (în sens bun) şi untul din noi astfel că la aceste competiţii extraşcolare, indiferent de categorie sau specialitate, când se anunţa echipa "sularilor" să fie motiv de frison pentru adversari.

8 dec. 2011

Aberatiile unui profesor: AM AJUNS ÎN PROGRAMA ŞCOLARĂ!

Mare e grădina Domnului! În anul de graţie 2011, într-o şcoala din România europeană, un profesor deturnează tema orei de curs pentru a bârfi un cetăţean. Cetăţeanul devenit subiect de curs sunt eu iar referirile domnului profesor sunt tendenţioase ("Ştiu eu cum...) sau mincinoase de-a dreptul.
Dacă onorabilul slujitor al Învăţământului (de fapt, oare slujeşte Şcoala?) îşi ţinea cursul de bârfă prin vreo cârciumă, cu tovarăşii de pahar, nu ar fi fost mare tragedie. Dumnealui însă îşi umflă muşchii în timp ce e plătit din bani publici să-i înveţe pe copii carte nu tâmpenii. Mai mult, înţeleg din anumite documente semnate de el că are şi relevanţa urmărilor unor astfel de practici non-pedagogice şi ilegale.
Cum nu are rost să mă consum mai mult decât trebuie dar nici nu pot lăsa să treacă neobservat acest abuz, nu voi recurge la gesturi brutale (cum poate ar fi procedat altcineva) ci o sa procedez legal. "Ca la carte", cum se spune. Astfel că mâine o sa depun o plângere (plus anexe cu probe) la Inspectoratul Scolar Judeţean Neamţ şi o sa analizez cu un avocat şi dacă se impune acţionarea în judecată a bârfitorului. Dacă "musiu" vrea să primească o lecţie, eu ce sa fac?...

PS - Vorba unui amic, ar trebui să mă bucur: "Andreea Esca în manual, Daniel Vinca în programa şcolară" :)

7 dec. 2011

Succes, Lucian Ciobotaru!

Noul manager (interimar) al Spitalului Judetean de Urgenta Neamt este, incepand de astazi, dr. Lucian Ciobotaru. Până la aceasta detaşare, Lucian mi-a fost coleg (la Consiliul Judetean, la Cabinet Presedinte). Un bun şi onest coleg.
Ii doresc (cu maximă sinceritate) succes in noua misie. Sunt convins ca miracole nu va putea face in această unitate cunoscută pentru sacul de probleme dar cred că Lucian va reuşi să urnească lucrurile spre bine.
Dincolo de masurile manageriale ce se impun urgent luate (decizii care în final să îndepărteze pata de "Prestarea / cu materialul clientului - adică să dispară tradiţia medicamentelor şi materialelor sanitare cumparate de pacient iar masa să fie chiar de 11 lei pe zi nu o ciorba chioară de un leu... si multe altele), dacă va reuşi măcar să-i molipsească pe angajaţii spitalului de spiritul său serios, sincer şi onest şi tot vom putea vorbi de un pas înainte făcut în mandatul său.
Ştiu sigur că Lucian nu a alergat cu limba scoasă după funcţia asta asa cum fac unii oportunişti care încearcă să-şi motiveze injectiile cu venin în pretexte gen "e rudă / vecin / coleg de şcoală primară cu X". Altfel spus, în mintea perversă a unora, dacă eşti rudă sau cunoscut cu un potentat al zilei, eşti condamnat să nu mai evoluezi pe scara ierarhică, deh, să nu se interpreteze.
Iar mâncătorii (de serviciu) de ciuperci sunt cei care s-au policalificat în a linge clanţa la mai multe partide odată, in a se inchina la mai multe icoane cu sigle simultan sau în pupat poala in stil politeist.
Succes, Lucian Ciobotaru!

P.S. 1: Am aflat si sloganul "binevoitorilor" care-l judeca pe Lucian plecand de la prezumţia de vinovatie:
"Nimic nu e mai greu de iertat decât meritele altuia" (Denis Diderot - Despre Invidie)
P.S. 2: Foto "Adevarul"
P.S. 3: Aceeasi urare de succes si pentru directoarea medicala instalata azi, dr. Cristina Iacob Atanasoaie. Cu atat mai mult cu cat dna dr Atanasoaie este zanesteanca prin adoptie.

22 nov. 2011

La PSD 1 aprilie e in fiecare zi - cum am anticipat divortul de Geoana :)

Scriam in acest an, pe 1 Aprilie:

MIRCEA GEOANĂ ÎŞI DĂ DEMISIA DIN PSD 

Evident era o gluma, nu colosala dar nu mi-a venit atunci altceva in condei.
Ramane de vazut cate din aberatiile scrise atunci se vor confirma. Stiam eu ca "ma iubi" (ca sa fiu in ton cu limbajul si vremurile fb) PSD, dar chiar in halul asta incat sa aplice reciproca de la balaurul care isi mananca puii?

Geoana, exclus din PSD: Ponta are porniri dictatoriale dar este o marioneta a lui Iliescu si Nastase

"Ponta este o marioneta manuita de Iliescu si Nastase", "Ponta are porniri dictatoriale", "Iliescu este o piaza rea pentru partid", "In PSD domneste o mentalitate bolsevica"... cateva dintre propozitiile spuse de Mircea Geoana imediat ce, in seara aceasta, a fost exclus din PSD.
Este prima oara in istoria postdecembrista romaneasca cand un fost lider de partid este exclus din formatiunea pe care a condus-o.
Nu mi-a fost simpatic, nici politic nici ca om. Vorba cuiva "a fost executat de partidul pe care nu a fost in stare sa-l reformeze".
Parte a organizatiei PSD Giurgiu a anuntat deja "divortul" de echipa Ponta. Vanghelie s-a disociat in avans de aceasta executie si e de asteptat sa contraatace si el intr-un fel sau altul...
Pana la urma, oricat s-ar plange PSD-istii ca-s prigoniti de Basescu & comp se pare ca nimeni nu le poate face mai mult rau decat isi fac singuri.
O fi Ponta liderul mesianic, cu mana de fier de care avea nevoie PSD sau doar un copilas care se joaca de-a (co)pilotul si tranteste partidul in decor?

17 nov. 2011

ÎNTRE ÎNGER ŞI DRAC - RADU PIETREANU ŞI MIHAI NAPU (Vacanţa Muzicală) - live, Piatra Neamţ, noiembrie 2011

Fac si eu un cadou celor care, la randul lor, imi ofera zi de zi, o bucurie, un gand drag. O piesa care imi este foarte draga, cantata acum cateva zile la Piatra Neamt, in "lacasul de cultura" numit "La Roata".
"Intre inger si drac" cantata de Radu Pietreanu si Mihai Napu (Vacanta Muzicala). Filmare facuta de mine cu... camera foto.

12 nov. 2011

RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE! (singura poezie pentru care un român a fost condamnat la moarte)

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
de Radu Gyr

Nu pentru-o lopata de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări si-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Asa, ca să bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa
te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

INDEMN LA LUPTA / de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

10 nov. 2011

Biserica în alb şi negru: un preot a construit zeci de case pentru copii orfani sau abandonaţi altul e acuzat că şi-a apărat-o pe a lui (de aparatul foto) făcându-şi rost de dosar penal

Pretext: Subiectul zilei în Neamţ este trista notorietate căpătată de un preot acuzat că în decurs de căteva zile a agresat vreo 3-4 jurnalişti. Are deja dosar penal pentru tâlhărie (a smuls aparatul foto unei jurnaliste), pentru lovire şi alte violenţe. Discuţiile pro şi contra au atins extremele: de la "toţi popii sunt nişte hoti şi imbuibaţi cu vile de jumătate de milion de euro" la "nu vă legaţi păgânilor de părintele că loviţi în temelia bisericii strămoşeşti". 
Cred că părerile de mijloc sunt mai aşezate. Preotul acuzat să răspundă - ca orice cetăţean!!! - în faţa legii (nu cred că la Seminar l-a învăţat cineva să fie Terminator în sutană). Să nu uităm că, la fel ca în orice domeniu, şi Biserica îşi are uscăturile ei şi că sunt mulţi preoţi cu har, cu suflet, adevăraţi trimişi ai lui Dumnezeu. Sfinţi vii printre noi aşa cum este părintele Nicolae Tănase.

Unii preoti primesc un sat, o biserica. Altii primesc doar parohia cu case si construiesc biserica. El si-a construit, langa biserica (ridicata tot de el, dacă nu mă înşel) inca un sat. 30 de case (acum cativa ani) in care locuiau 328 de copii de diverse varste. Toti sunt fie copiii care ar fi urmat sa nu fie nascuti (programati pentru avort), sau copii orfani, sau copii abandonati sau copii preluati, la 18 ani, din casele de copii in care nu mai puteau ramane.
Stirile si reportajele despre el par ireale. A ridicat, cu sprijinul unor oameni cu suflet, zeci de case in care creste aceasta comunitate (prin care, per total, si-au gasit linistea, un pat si o strachină de mancare - pentru cateva saptamani sau pentru cativa ani - peste 1500 de suflete).
A dormit ani de zile in masină ("dar era bine, mă înveleam cu pilota") nu ca să-şi facă lui casă ci ca să ridice aceste adăposturi. Pentru membrii acestei comunităţi este preot, duhovnic, manager, psiholog, învăţător, părinte. Da, e şi un fel de tată, pentru că fetiţele micute de acum 15 ani sunt acum peţite, iar băieţaşii de ieri au devenit flăcăii de azi. "La fete le pregatesc zestre, la băieţi le iau loc de casă, îi ajutăm să toarne temelia şi îi facem gospodari...", spune părintele Tănase.

22 oct. 2011

Doamna lui Băse (parodie după "Muma lui Ştefan cel Mare")

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel…
(Poezia asta e un pic altfel…)
E tot cu o doamnă, e tot cu suspine
Dar sunt pentru soţul care nu mai vine...
Căci la bătălie, Băse-al ei iubit
A plecat cu oaste şi n-a mai venit.
Doamna se inchină pe-ascuns, să n-o vadă
Două mici domniţe care-o tot întreabă
Unde le e domnul ce le e părinte
Şi cu care-adorm negreşit în minte...

Orologiul bate iar in miez de noapte…
La castel în poartă, parca se-aud şoapte...
Şoaptele tot cresc, parcă-s un şuvoi,
Se trezesc străjerii de-aşa tărăboi.
În Cetatea veche se şi dă alarma
Şi-i trezită-n noapte chiar Maria Doamna.
Îşi pune de-ndată hainele alese
De care se-agaţă şi două prinţese.
Se duce spre turnuri doamna României
Vrând pe loc să afle sursa gălăgiei.
O făclie chioară luminează-n noapte
Chipuri somnoroase, străjeri din Cetate...

18 oct. 2011

MORŢII LUI HUIDU VÂND BINE

Fără îndoială că oriunde în lume, o crimă multiplă comisă cu un tanc de maşină de un bucătar sau de un zidar va fi mediatizată de n ori mai puţin decât cea care-l are ca autor pe un ştab sau pe un cap de afiş din show-biz.
Dar ce ne oferă unele tembeliziuni pe marginea celor trei oameni băgaţi în groapă de cârcotaşul Huidu depăşeşte orice limită: pe cele 3 OTV-uri (adică şi cea a lui DD dar şi suratele mai noi numite Realitatea TV şi Antena 3), tragicul accident a devenit deja telenovelă fluviu. Subiectul e deja manelizat, fel de fel de neica nimeni sau invitaţi de serviciu (gen alde Ciuvică sau Ţaţa Tatoiu) îşi dau cu părerea. Ca nişte experţi de doi lei, pledează în funcţie de simpatiile sau antipatiile personale, se trece lejer de la registrul "La ştreang cu Huidu!" la "Săracul Şerbănel!". Ar fi în stare să facă necropsia pe masa din studio, să îngroape morţii în debaraua cu scule, ca sa-i aibă la îndemână ori de câte ori au nevoie de rating.
Morţii lui Huidu vând bine! Mai ales în aceste vremuri când banii pe publicitate s-au împuţinat şi bătălia pentru o zecimală de rating i-ar face pe unii să-şi vândă şi proprii morţi din familie.
Nu lipsesc nici fariseii de profesie, ba ţipă cel mai tare întru linşajul şoferului criminal chiar neuroni singuratici care au aceleaşi apucături automobilistice ucigaşe. De ce? De aia, să vadă lumea ce lupi moralişti sunt ei, acum că tot se eliberează un loc în faţă în show-biz şi, vorba aia, bastonul de "vedetă Şerbănel" poate le pică şi lor pleaşcă.
Sunt inevitabilii corbi de tranziţie. Sunt în stare ca în aceeaşi emisiune sau în acelaşi colt de pagină să verse şi lacrimi de crocodil dar să o facă si pe procurorii kgb-işti. Ca să nu-şi piardă statutul de băgători de seamă ar fi în stare să întrebe moderatorii sau editorii cum trebuie să presteze, cu batista pe ţambal sau cu toporul în moalele capului.
Huidu trebuie judecat şi condamnat pe bune pentru fapta lui. Inclusiv de opinia publică pentru că era un personaj public. Inclusiv de editorialişti sau de comentatori. Dar tot circul ăsta cu pseudo specialişti nu face bine nici Justiţiei, nici Presei. Avem practic două coruri de bocitoare, unul angajat întru jelirea nefericitelor victime (şi pentru linşarea cîrcotaşului) şi unul întru iertarea păcatelor "bietului Şerbănel", dar ambele sunt false, pozează şi fac o penibilă circotecă.
Păcat că toate aceste discuţii sunt în van şi nu se vor solda măcar cu câteva măsuri care să mai stavilească din măcelul ce are loc, zi de zi, pe şoselele patriei. Acoperiţi de legislaţia şi practica judiciară a "omorului din culpă" (o crimă în care există mortul, există vinovăţia dar lipseşte intenţia), alţi şi alţi nebuni vor tăia curbele, vor face slalom pe şosele punându-ne vieţile în pericol.

P.S. - Ca să fie clar, nu cred că opinia publică ar trebui să bocească pt Huidu. Compasiunea ar trebui să se îndrepte exclusiv spre cele 3 familii îndoliate de vedetismul si autosuficienţa idiotului. Idiotul e Huidu.

28 aug. 2011

Antena 3 si Realitatea au gasit-o pe Elodia; acum se numeşte Borcea

Profetia lui Dan Diaconescu s-a împlinit cu vârf şi îndesat. Deontologii şi analiştii care îl criticau pe el pentru manelizarea televiziunii proprii s-au otevizat, la rându-le, din plin.
Dovada - nunta lui Borcea, eveniment mediatizat din plin mai ceva decât uraganul care a alungat din case milioane de americani. Uraganul e departe, Borcea e aproape - pe asta au mers stimabilii producători şi directori de antene şi realităţi. Şi - au!, au!, au! - cu speranţa că poate vin şi niscaiva fani suparaţi (după cum s-au lăudat pe forumuri) au trimis la faţa locului armată de reporteri, care de reportaj ba chiar şi elicopter pt filmări de la înălţime.
Din fericire, am pierdut ştirile în direct despre rochia miresei şi meniul de câteva sute de euroş din păcate am găsit netul plin de aberaţiile astea.
Aşa că pentru mine e clar: nu numai că s-a împlinit profeţia lui Diaconescu, dar mediocrităţile de la Realitatea şi Antena 3 îi duc opera măreaţa pe noi culmi de glorie. Astăzi şi-au găsit şi o Elodie proprie. Se numeşte Borcea. Au!!!!!

26 aug. 2011

Harbuz aruncă PSD în aer

Infrangerea usturătoare încasată de amatorul de deputăţie Liviu Harbuz este un eşec care, previzibil (aşa ar fi fost şi la victorie), începe să fie împărţit. Dincolo de gustul amar al înfrângerii, piatra acuzaţiei de trădare sau de non-combat aruncată de Victor Ponta spre unii primari PSD loveşte, prin ricoşeu, în actuala conducere a PSD (USL) Neamţ şi chiar spre conducerea centrala a PSD. Nu e exclus ca printre scaunele care vor fi zgâlţâite de cutremurul iscat de declaraţia lui Victor Ponta să se afle (principiul bulgărelui de zăpadă) chiar al său.
Pe faţă sau pe la colţuri, acuzaţii de trădare spun că ei au tras la căruţa candidatului USL în cele două săptămâni dar propun lui Ponta (şi conducerii centrale a partidului printre care se află şi unii care abia aşteaptă... să cadă Ponta) şi alte teme de discuţie:
1. responsabilitatea alegerii candidatului: nemulţumiţiii acuză forţa electorală şi priza la public slabe ale lui Harbuz acuzând că desemnarea acestuia nu a ţinut cont de criteriile statutare şi electorale ci de relaţiile personale cu Adrian Năstase şi cu Victor Ponta. Acuzaţia PSD-istilor e susţinută şi de colegi liberali. Unii primari PNL au spus că PSD le-a trimis în colegiu şi ei trebuie să sprijine "o mârţoagă cu pile". Un fost deputat PNL a transformat in cruciada apelul sau spre Crin Antonescu de a negocia cu PSD inlocuirea "candidatului pătat", publicand pe siteul propriu - http://www.georgeserban.eu/ - texte devastatoare pentru un candidat aflat in plina campanie (http://www.georgeserban.eu/2011/04/26/despre-psd-si-liviu-harbuz-cu-amaraciune/,
http://www.georgeserban.eu/2011/08/04/principalele-preocupari-ale-unui-viitor-deputat-psd-sustinut-de-pnl/,
http://www.georgeserban.eu/2011/08/19/incurajare-pentru-liberalii-din-judetul-neamt/)
2. slaba implicare a unor lideri judeţeni USL. "Trădătorii" (după cum îi numeşte Ponta) numără pe degete liderii judeţeni (şi de la PSD şi de la PNL) care in această campanie au fost constant şi real în teren.

3 iun. 2011

TRĂIENENII CARE IUBESC FOTBALUL SUNT ALUNGAŢI LA MARGINEA SATULUI

Răzbunarea arma unor inteligenţi din administraţia zăneşteană
TRĂIENENII CARE IUBESC FOTBALUL SUNT ALUNGAŢI LA MARGINEA SATULUI
·         E trist când buruienile nu sunt doar în curtea şcolii ci şi în fruntea comunităţii

Nebunul de Daniel Vinca organizează ceva fotbal la Traian. Lângă nebun sunt şi alţi nebuni care sprijină ideea că în comuna unde nu se întîmplă nimic (nu tu proiecte europene sau guvernamentale, nu tu acţiuni socio-comunitare; pardon, cu excepţia Zilei Comunei pentru care „Stan şi Bran” – cu locotenenţii lor, de la Decebal încoace – pregătesc un tun de 500 de milioane) se poate întâmpla ceva, fără un leu cheltuit din banul public, fără un leu deturnat în conturile firmelor proprii sau ale neamurilor.
Dar cum adică să se întâmple fără să se mute bani prin cele buzunare încăpătoare şi fără ca profitorii să se mai si dea bulină la microfoane? Nu, nu se poate aşa ceva! Este ofensă adusă autorităţii tandemului “Stan şi Bran” (sau “Facturică şi Weisser”), este o gravă injurie adusă autorităţii bazată pe ameninţare şi şantaj.
Şi începe povestea de groază (încă o consider poveste până verific în amănunt, pentru că nu îmi vine să cred că în 2011 unii încă îi mai consideră pe zăneşteni preşuri de şters pe picioare): “regele” din administraţia locală o sună pe “regina” din învăţământul local. Mesajul e clar: nimeni nu poate deranja buruienile de pe terenul de fotbal de la Şcoala Traian. Nici măcar coasa, nici măcar tenişii fotbaliştilor (mai tineri sau mai... grizonaţi) din satele Traian şi Zăneşti! “Regina” transmite acelaşi mesaj “turelor” de la Şcoala Traian. Probabil că, pentru a întreţine poluarea psihică, zilele următoare, “regele” va anunţa Poliţia Judeţeană, IGPR, SRI, SPP, DIICOT şi puşcaşii marini.
Nebunul şi ceilalţi nebuni au o veste proastă pentru “cuplul princiar”: vedeti-vă de treaba pentru care sunteţi plătiţi din bani publici. Dacă tot nu reuşiţi să apreciaţi faptul că altcineva reuşeşte să renască – fără un leu deturnat din bani publici – spiritual civic în zonă, cugetaţi mai adânc înainte de a da cu coasa în sufletul celor care plătesc taxe şi impozite pentru lefurile voastre.
Vreţi circ? Dresaţi-vă singuri! Noi, nebunii, vom juca fotbal pe un teren care nu e intabulat încă pe numele neamurilor voastre. Agitaţi-vă! Amendaţi-ne! Arestaţi-ne! E limita falsei voastre puteri. O putere doar răstită prin ordine sovietice prin telefon. Şi vom juca fotbal pe acel teren plin de buruieni (halal spirit gospodăresc al “regelui”, “reginei” şi “pionilor” lor) după ce noi, nebunii, îl vom curăţă. Recunoaştem smerit că o vom face gratis (de fapt, pe banii noştri) şi nu pe ‘jdezeci de milioane cum aţi fi făcut-o voi. Pardon, de fapt i-aţi economisit ca să vă ajungă pentru grupul social estimat la 1200 euro/mp.
Ştim, noi suntem nebuni(şi hoţi, şi bandiţi, şi criminali... şi cum vreţi voi). Voi – “rege”, “regină”, “clown care se vrea rege” şi tot aşa... Vă e regatul prăfuit la propriu şi la figurat, vă admiraţi închipuite haine cu firet de aur dar cineva o sa vă spună că sunteţi în pielea goală. Şi – mai grav!!! – cu sufletul gol.
Trăienenii şi zăneştenii vor juca fotbal la Traian. Vor strânge buruienile de pe terenul de sport de la Traian. Vom anunţa şi noi şi Poliţia şi Inspectoratul Şcolar despre cum curtea şcolii e confiscată cu diverse binecuvântări (nu ar fi primul caz în zonă). Şi, pentru că am citit că fugiţi ca şobolanii când e vorba de aşa ceva, vom anunţa şi presa. Că şi jurnaliştii se pricep la cosit buruieni. La propriu şi la figurat!

2 iun. 2011

FOTBAL x 4 la TRAIAN - ZĂNEŞTI

De 4 ori fotbal. Patru echipe vor desena fotbalul pe iarba terenului de la Scoala Traian: echipele de old boys de la Traian si Zanesti, respectivele cele ale junilor din satele comunei.
Pentru cei mai tineri este o ocazie de a intra in vederile lui Enache, Lucescu jr, Murinho, Capello, Guardiola etc.
Pentru "seniorii" fotbalului zanestean este un prilej de a se intalni, de a-si povesti si de a ne povesti (ca la o serata a vanatorilor si pescarilor) despre foarfeca cu gol la vinclu din minutul 92 (de acum 4 cincinale), despre golul egalizator marcat direct din corner sau despre "boaba" dată dupa ce au driblat 12 jucatori adversi.
Pentru noi toti va fi o ocazie de a demonstra sau vedea existenta spiritului comunitar si civic, de a constata ca apetitul pentru miscare in general si pentru fotbal in special este la fel de viu in Zăneşti chiar dacă unii oficiali au îngropat echipa vulturilor. Un prilej de a chibiţa, de a comenta ratări incredibile sau fenomenale stopuri pe... burtă.
Ne întâlnim deci duminică, 12 iunie, de la ora 10, pe terenul de fotbal de la Şcoala Traian. Intrarea este gratuită pentru suporteri şi de patru ori gratuită pentru suporteriţe.
Aaaaa,zice cineva ceva despre nişte premii surpriză?... Să vedem!... :)

19 mai 2011

Amintiri din presă - 15 ani

O parte din viaţa mea (aproape 15 ani) am lucrat în presa locală. De vreo doi ani, domeniul de activitate este administraţia publică locală/judeţeană (şi sper să rămân în aceeaşi zonă, dar pe alt segment decât cel actual care este Consiliul Judeţean Neamţ).
S-a întâmplat de câteva ori ca la discuţii amicale, referindu-se la documentarea atentă şi aplicată care chipurile m-ar caracteriza, unele persoane (importante, monşer, nu spun cine...) să spună că “Daniele, o să te rog pe tine să-mi scrii memoriile când voi considera că a venit vremea...”.
Până să pun pe hârtie viaţa altora, mi-am pus recent întrebarea cum ar fi să scriu despre viaţa mea şi, mai ales, despre frumosul şi importantul episod petrecut în presă (şi sunt câteva mijloace media din Neamţ unde am prestat)? Cât de real aş surprinde duna formată din nisipul mişcător al subiectelor de fiecare zi? Cât de reală ar fi, “după ani şi ani...”, relatarea unui “subiect despre subiecte” (cu valenţă de tsunami cel mult pe interes local”? Cât de corect aş fi în aşezarea reală, piramidală, a conclucrării cu alţi colegi din redacţiile pe unde am trecut?

17 mai 2011

Pentru cei care m-au dezamăgit sau o vor face de acum încolo: ALEXANDER RYBAK FAIRYTALE (EUROVISION 2009 WINNER)

O melodie şi un artist pentru care am o stima deosebită. E norvegianul Rybak cu a sa melodie care a cucerit Eurovision-ul de acum doi ani.
Dedic această postare tuturor celor care m-au dezamăgit (şi celor care o vor face în continuare) şi nu mă refer la necunoscuţi ci la persoane care, la un moment dat, au fost în preajma mea sau în care, în anumite momente, am investit încredere şi nu numai.
Eu le doresc numai bine şi să se bucure şi ei si cei dragi lor de linişte şi pace!

13 mai 2011

Urare la petrecerea unor copii şi adolescenţi: "Să ne vedem vii şi la anul!"

"Nu aş vrea să mor prea repede pentru că va plânge mama mult. Şi acum plânge când crede că nu o văd, dar când o să mor va plânge şi mai mult..." 

De multe ori preţuim ceva doar după ce pierdem ceea ce, poate, nu apreciam şi consideram că ni se cuvine. Şi atunci când apreciem... e târziu. Prea târziu!... 
Viaţa ne rezervă de multe ori episoade care sunt încărcate de înţelesuri aparte. Dincolo de interpretări, primează Viaţa, cu bune, (din păcate) cu rele. 
Acum câteva zile, am ieşit cu câteva familii prietene undeva în vârf de munte să mai uităm de mizeriile cotidiene. Noi, cu "masa noastră" şi, într-una din seri, un pluton de puşti şi puştoaice "cu masa lor" (flancaţi de o doamnă doctor şi două asistente).
Ei, cu "masa lor" pentru că aveam să aflăm nu era o masă oarecare ci una închinată la trei dintre ei, care serbau zile de naştere. Până să vină tortul şi să-i acompaniem în bucuria cântării "Mulţi Ani Trăiască", am aflat şi de motivul pentru care toţi acei copii şi adolescenţi aveau faţa ca luminată de neon: fac parte dintr-o asociaţie anume care se îngrijeşte de anumiţi pacienţi cu o afecţiune specială (care e ţinută în stand-by cu tratamente sofisticate şi chinuitoare şi pentru care singura speranţă e transplantul - un fel de luminiţă de la capătul tunelului; e vorba de programări multe pentru oportunităţi foarte reduse).