5 feb. 2014

Lichidați-i pe moții salvatori! / plumbul zilei

Ochiți! Foc! Sunt vinovați! Au demonstrat că instituții ale statului care toacă saci de bani publici sunt un fel de gloate care, din cauză de lideri incompetenți, lipsă de coordonare, nerespectare de proceduri ori alte motive, pot fi și îmbrăcate în armuri de Robocopi că tot voce și prestație de eunuci au.

26 dec. 2013

Crăciunul în poze: colindători ioc, smartfoane și friptane din belșug! / plumbul zilei

S-a umplut netul românesc, încă din prima seară de ajun, de fotografii mărturie ale felului tradițional în care sărbătorim Crăciunul.
După săptămâna premergătoare cu slalom și viteză între joburi, serbările copiilor, făcut rost de bani și cheltuit la supermarketuri (până la urma, dacă e bine gestionată, sintagma ”Crăciunul cu de toate” ne mai ține ancorați în sărbătoarea considerată ”a familiei”), Ajunul a venit ca o descătușare.
Descatușarea pixelilor care au bubuit cu poze multe, foarte multe, tot cu de toate: brazi impodobiți cu ghirlande și luminițe, Moș Crăciun poposind în ograda (sau apartamentul) fiecăruia, cadourile aduse de Moș și mâncărurile de pe masă.
Mă mir cum de nu s-a blocat facebook-ul cu atâtea poze cu platouri, cratițe și tigăi pline cu friptane, maioneze și alte mancăruri tradiționale sau importate mai nou. Nu s-a blocat săracul, ba duce în cârcă alte milioane de poze tip cocalarisme cu cadourile pe care moșul le-a adus lui X sau Y. Nimic rău sa vezi o poză cu o fetiță sau un băiețel care se bucură de păpușica, mașinita sau altă bijuterie tehnică modernă adusă de Moș. E în firea lucrurilor, până la urmă, să se bucure copiii de atenția pe care o primesc de la cei mari.
Dă însă pe afară zelul tinerilor (săriți din adolescență) și chiar al adulților care au postat milioane și milioane de poze care, adunate, ne descriu un Crăciun în care e un adevărat concurs de brazi, lumini multe, Moșul meu mai bengos ca al tău, platouri cu cârnățăraie și friptane trântite ostentativ și – o, da! – nenumărate poze cu cadourile scumpe primite de la Moș. Adică laptoape, tablete, aifoane sau alte smartfoane... Cum să nu se laude cocalarul sau pițipoanca (de la 18 la 50 de ani) cu smartfonul de 500 de para? Ce farmec ar mai avea că și l-a luat de Crăciun dacă nu văd și tovarășii sau tovarășele de cafea și nu-și bagă unghia în gât?...

8 sept. 2013

JAVRE / plumbul zilei

Moartea în chinuri crunte a copilului de 4 ani sfârtecat de câini împarte țara în două: pe de o parte cei care s-au (ne-am) săturat ca strada să mai fie un pericol public pentru copii și alte persoane lipsite de apărare în fața haitelor ucigașe, pe de altă parte fețele simandicoase care cântă pe tonuri înalte ode iubirii fără margini pentru animale, o iubire dusă la extreme, cu orice preț, chiar a decimării oamenilor.
Recunosc că fac parte din prima tabără, poziționarea mea clară bazându-se atât pe motive raționale cât și pe subiectivismul normal al unui tată care nu vrea să-și vadă copiii fugăriți / atacați / mușcați de câini.
Acum câțiva ani, fiică-mea (avea pe atunci vreo 9 ani) a trăit un astfel de coșmar. A fost fugărită de o astfel de hoardă și a avut totuși noroc. Incidentul s-a petrecut în parcarea de lângă bloc și, nereușind să scoată din ghiozdan cartel de la interfon, s-a izbit cu forța dată de frică într-un geam de la parter al cărui sistem de închidere a cedat și ea a putut intra în scara blocului.

16 aug. 2013

Mafia din Justiție / plumbul zilei

Noroc c-a fost arestată mă-sa pentru mita record că așa aflăm că beizadeaua a omorât trei oameni într-un accident rutier și dosarul nu a ajuns nici acum în instanța, dupa DOI ANI JUMATE de la comiterea faptei.
Că era baut, ca initial a pus pe altcineva sa minta ca a fost la volan în locul lui - sunt deja detalii...
Întrebare de bun simț: procurorul care ține dosarul la prăfuit și seful lui de Parchet trebuie doar dați afară sau bagați în puscărie, langă mă-sa beizadelei?

13 aug. 2013

De ce, Soro? / plumbul zilei



De ce, doamna Daniela Soroceanu, ați ajuns să ieșiți în evidență cu – citez un coleg de breaslă - “șmichirii” din astea care sunt mult sub valoarea dumneavoastră reală?
Mai acum vreo lună, din postura de secretar al județului, ați dat o primă “lovitură”. Le-ați explicat consilierilor județeni că votul de mai devreme nu fusese pentru amendament ci pentru hotărârea propriu-zisă. “Nu ați fost atenți, eu am zis că votați teza 2!”, le-ați dat atunci lovitura de grație. Numai că și consilierii și spectatorii la acel bâlci au înțeles nu doar că sunteți inteligentă – nimeni nu avea niciun dubiu în sensul ăsta – ci că, pentru a vă atinge un scop (propriu sau al altcuiva) sunteți în stare să păcăliți. Da, ați păcălit pe moment dar circul de vreo oră de după a arătat că dacă nu cîștigi elegant nu urmează concluzii elegante. Iar finalul a fost o usturătoare înfrîngere – ca să iasă din bâlciul în care îl băgaseți, președintele CJ Neamț a renunțat el la victoria indecentă și iluzorie pe care, vezi Doamne, o obținuseți și a ajuns să propună chiar el amendamentul care stătea în gât precum celebra broască a lui Ioan Oltean.
A fost o victorie că aleșii județeni au înțeles să fie mai atenți la formulările alunecoase și pline de „teze” și alte capcane?
Mai acum câteva zile ați venit cu un nou episod decupat din aceeași telenovelă, parcă. Au scris ziariștii – inclusiv eu! – că v-ați depus candidatura pentru funcția de director la spital. Că așa am înțeles, vineri, de la domnia voastră.

3 aug. 2013

plumbul zilei / Sâmburele, atitudinea și epoletul


Povestește un nemțean întors din Canada: „Tot în zona de nord, avem un oltean. Ce s-a gândit el: să facă rachiu. Trebuie să știți că în Canada civilizația e la ea acasă dar legile sunt aspre. Dacă ai omorât un câine – intenționat, cu cruzime – te poți aștepta și la 30 de ani de închisoare. Dacă ai luat o amendă de circulație te vindeci de vedetisme. Deci olteanul producea rachiu. Mirosea în tot blocul. Într-o zi i-a bătut Poliția la ușă. A deschis omul, în fața lui doi subofițeri cum ar fi la noi și un ofițer. S-au legitimat ca la carte. Apoi ofițerul, supercalm și superpoliticos i-a spus: <Știm ce faci. În Canada așa ceva e ilegal. Așa cum tu ai un loc de muncă și fabricile de whisky au salariați care și ei trebuie să lucreze. Nu vom intra în casă să controlăm. Îți spun doar atît – încetează!>.

24 iul. 2013

Plumbul zilei / Scumpa legătură de pătrunjel și fițele urbane ieftine

Cuuum? Un leu legătura de pătrunjel? Și de mărar la fel? Dar ce, le-ai cultivat în seră de termopane?”. “Asta e bișniță! Auzi, doi lei kilogramul de roșii! Am văzut la televizor că le luați cu 50 de bani de la marginea tarlalei. Bișnițarilor, nu v-ar fi rușine!”.
Replicile standard de mai sus le-ați auzit de n ori în piețe, de obicei aruncate sentențios de către cucoane stafidite trecute de prima, a doua sau a trei tinerețe. Nu e vorba de salariate sau de pensionare amărâte pentru care leul de la legătura de pătrunjel e prețul unei franzele mici sau cei doi lei de pe kilul de pătlăgele ar fi prețul unui kilogram de tacâmuri. Nuuu! E vorba de cuconet binișor spre foarte bineîmbrăcat, muieri cu mofturi (valabil și pentru similarii cu M în buletin), care-și varsă ifosele pe niște amărăți de țărani sau pe intermediarii care, în opinia lor, sunt cei mai mari infractori din această țară.

21 iul. 2013

plumbul zilei / Mireasă pentru gibonelul meu

Maimuța mamă are un plod. Gibonul. Pardon, gibonelul, ca să fie în ton cu puradelul. Gibonelul ăsta trebuie însurat, împerecheat. Măritat, la o adică, dacă nu se descurcă singur să-și găsească o maimuțică pe măsură.
Pe vremuri, umbla mă-sa gibonului (sau vreo mătușa sau vreo combinatoare a satului) din poartă în poartă, bătea și ulițe din alte sate, să-i găsească fie una mai prostuță dar cu zestre, fie una cu burta deja la gură și, chinuit, ajungea specimenul să fie cap de familie. Adică ajungea gibon la casa lui, combinat de mă-sa, de babe sau de dracul cu una din cimpanzele (rimează cu vuvuzele) sau cu vreuna tare-n fleancă (rimează cu pițipoancă).

20 iul. 2013

plumbul zilei / "Bodyguarda"

Am văzut-o, inițial, într-un magazin: înțolită în salopeta de bodyguard, cu vreo două numere mai mari de parcă era costum de cosmonaut, cu mâinile la spate și pieptul scos în afară, proțăpită pe bocancii care din cauza tocurilor de 2-3 centimetri o făceau parcă un pic mai înaltă.
O așchimodie, o piticanie care și-a găsit menirea în viață – pentru că, la câteva zile, un client, absolut iritat, nu a mai suportat filajul ei și a explodat: „Dacă tot te plimbi după mine printre rafturi și-mi respiri în ceafă de parcă am venit la furat, nu vrei să-mi spui termenul de garanție la tocana asta, că nu am ochelarii la mine”.
Atunci am botezat-o, forever, bodyguarda. Iar bodyguarda, ca orice pândar care se crede important, nu a avut cuviința de a se depărta la client, ci a început să se răstească la acesta. Cum adică, prostul de client nu pricepea misiunea ei importantă, rolul ei de șef peste trei rafturi, că doar ea, bodyguarda, e cea mai vigilentă din tot dispozitivul, că numai ea face de strajă cu maxiiimă vigilență borcanelor de bullion și pungilor de mălai?

19 iul. 2013

plumbul zilei / Domnul Jilț


Nu Jiji. Jilț! Scaun de ăla important, de cinci stele, cu funcție atașată.
Precum ciobanul care ajunge căprar în armată și e în stare să-l pună și pe tac-su să bage culcaturi, Domnu’ Jilț a dat câteva ape de pe el să ajungă pe funcție. A dat nu numai apele ci și altfel.
A dat din coate. S-a făcut util. A pupat în dos cu zel pe cine a fost Scaun Împărătesc iar dacă acela a devenit biet taburet i-a ars apoi, tot în dos, un bocanc.
A dat cu ciocu’. Nu se consider turnător. El a raportat. Cu vitejie. “Șefu’, nu că zic dar raportez! Icsulescu a comis-o. Arde-l!”. Pe post de șefu’-cutie poștală a fost oricine: și șefu-șefu dar și șefa care dă cu mătura sau șeful de la lotri din cartier. Că vorbele trebuie împrăștiate precum otrava, sau ca acidul. Să ardă pe cei care îi stau n cale.

16 iul. 2013

"plumbul zilei" pe blog


Avem un chiriaș nou, "plumbul zilei" îi zice. Nu e de la lada de vechituri dar e tot pentru vitrina de recuperări. Și e și plăcut dar și datorie să recuperezi ceva ce ai creat chiar tu.
Cu timpul, poate valoarea îi va da vechime, vechimea îi va da valoare. Om vedea...
A, particula "zilei" nu se referă la frecventă. De unde atâta hărnicie? Ci la pretenția (subiectivă, ca orice pretenție a unui autor) că e cel mai deștept, mai frumos și mai devreme-acasă (cum se spune) gând emis pe planetă în acea zi...