19 iul. 2013

plumbul zilei / Domnul Jilț


Nu Jiji. Jilț! Scaun de ăla important, de cinci stele, cu funcție atașată.
Precum ciobanul care ajunge căprar în armată și e în stare să-l pună și pe tac-su să bage culcaturi, Domnu’ Jilț a dat câteva ape de pe el să ajungă pe funcție. A dat nu numai apele ci și altfel.
A dat din coate. S-a făcut util. A pupat în dos cu zel pe cine a fost Scaun Împărătesc iar dacă acela a devenit biet taburet i-a ars apoi, tot în dos, un bocanc.
A dat cu ciocu’. Nu se consider turnător. El a raportat. Cu vitejie. “Șefu’, nu că zic dar raportez! Icsulescu a comis-o. Arde-l!”. Pe post de șefu’-cutie poștală a fost oricine: și șefu-șefu dar și șefa care dă cu mătura sau șeful de la lotri din cartier. Că vorbele trebuie împrăștiate precum otrava, sau ca acidul. Să ardă pe cei care îi stau n cale.

A dat la gioale. Oricui îi stătea în cale sau ar fi reprezentat un pericol în calea avansării sale, de la scaun șchiop și hâd la Jilț după ușă capitonată. Când ai întors capul și ai luat un cot în gură de aproape, să știi că de la cel care vrea să devină Domnu’ Jilț ți se trage.
A dat daruri. Preferabil nu de la el. După metoda FNI, lua de la mulți să dea la câțiva. Nu a pus preț pe cei care adunau ca furnica ca să-i umple sacul, considera că așa e normal, doar alții să aducă.
A dat și în cap, scaunelor haihui sau celor de lângă el. Așa, pe o criză de mobilier, a ajuns Jilț. Domnu’ Jilț.
Din acel moment lumea s-a schimbat. Ca să nu-i conteste nimeni CV-ul, s-a schimbat și Facerea Lumii. Și ziua trebuie schimbată, eventual să înceapă de la prânz iar noaptea rămâne în creierul lui.
Odată cocoțat la înățime de Jilț, a devenit o bagatelă să treacă peste scaune. „Îs proaste! Scârțăie. Mă enervează!” – argumente științifice.
Dar ceva nu-I era totuși pe plac. Și-a adus aminte că mai sunt unii care știu cum a ajuns Jilț. Care ar putea vorbi. Nu e bine!... Și-a început să facă ce știe mai bine. Să dea! A, nu o bomboană ci la gioale, cu ciocu’, în cap, ca să-și capitoneze poza.
Vai, uitase de cine l-a creat. A tras sfori să trimită la pensie sau să scape altfel de cutia de cuie, de borcanul de aracet, de ciocanul tăcut dar prea știutor.
Cu tâmplarul va fi simplu: va încerca să îl îngroape!

Daniel VINCA

N.B. – Evident că Domnu’ Jilț e unisex. Sau, pentru diversitate, constatăm că Doamna Jilț s-a putut folosi de priveliștea din decolteu, de șlițul lung la fusta scurtă și de alte calități și principii precum clipitul din gene. În varianta cu tocuri, e și mai stridentă metoda bătutului din picior.


Un comentariu:

liber la opinii si critici; injuratura insa stimuleaza cenzura!