plumbul zilei / Sâmburele, atitudinea și epoletul

Povestește un nemțean întors din Canada: „Tot în zona de nord, avem un oltean. Ce s-a gândit el: să facă rachiu. Trebuie să știți că în Canada civilizația e la ea acasă dar legile sunt aspre. Dacă ai omorât un câine – intenționat, cu cruzime – te poți aștepta și la 30 de ani de închisoare. Dacă ai luat o amendă de circulație te vindeci de vedetisme. Deci olteanul producea rachiu. Mirosea în tot blocul. Într-o zi i-a bătut Poliția la ușă. A deschis omul, în fața lui doi subofițeri cum ar fi la noi și un ofițer. S-au legitimat ca la carte. Apoi ofițerul, supercalm și superpoliticos i-a spus: <Știm ce faci. În Canada așa ceva e ilegal. Așa cum tu ai un loc de muncă și fabricile de whisky au salariați care și ei trebuie să lucreze. Nu vom intra în casă să controlăm. Îți spun doar atît – încetează!>.
A doua zi, olteanul nostru a dus cazanul de rachiu artizanal la fier vechi. Când ne-a povestit, făcea așa o comparație între tonul civilizat dar ferm al polițistului canadian, între faptul că nu a fost amendat dar nu i s-a lăsat loc de întors și cum procedează polițiștii din alte țări. Inclusiv din România”.

La aceeași terasă unde nemțeanul întors din Canada spunea istorioara cu olteanul fabricant de rachiu, un altul se bagă în seamă: “Așa e. La ei e litera și spiritual legii, la noi e lege după ureche sau după interese. A fost razie mare pe circulație în orășelul X. Vreo 3-4 mașini, cu polițiști de la Biroul de Poliție dar și de la Rutieră, au bâzâit toată ziua. Ai, n-ai rovinetă? Ai, n-ai centura pusă? Nu cumva vorbeai la telefon? Știți cum e, ai șapcă? Dacă ai de ce e pusă într-un fel sau altul. Au tot oprit oamenii normali, corecți – sau în mare corecți – dar nu au deranjat nici măcar cu un țignal pe ăia trei șmecheri, de îi știe toată lumea, care conduc fără carnet. Da, îs plini de diverse dosare penale și conduc fără permis de ani de zile. Mașini faine. Nu de alea de 100.000 de euro, dar faine. Băi, pe ăia cum de s-a făcut că nu i-au orpit niciunul, deși s-au plimbat de câteva ori prin fața lor?”.

Nu știu cât de reale sunt istorioarele de mai sus. Morala survine din contradicția atitudinilor descrise. Poate nu-și iubesc românii polițiștii ca în alte părți. Poate nu îi respect cum ar trebui. A cui o fi vina, fie și împărțită între unii și alții.

Dar dacă în istorioarele de mai sus există măcar un sâmbure de adevăr? Fie și cât sâmburele de la pruna pe care olteanul o punea la rachiu?...

Daniel VINCA