Am
văzut-o, inițial, într-un magazin: înțolită în salopeta de bodyguard, cu vreo două numere mai mari de parcă era costum de cosmonaut, cu
mâinile la spate și pieptul scos în afară, proțăpită pe bocancii care din cauza
tocurilor de 2-3 centimetri o făceau parcă un pic mai înaltă.
O așchimodie, o piticanie care și-a găsit menirea în
viață – pentru că, la câteva zile, un client, absolut iritat, nu a mai suportat filajul
ei și a explodat: „Dacă
tot te plimbi după mine printre rafturi și-mi respiri în ceafă de parcă am
venit la furat, nu vrei să-mi spui termenul de garanție la tocana asta, că nu
am ochelarii la mine”.
Atunci
am botezat-o, forever, bodyguarda. Iar bodyguarda,
ca orice pândar care se crede important, nu a avut cuviința de a se depărta la
client, ci a început să se răstească la acesta. Cum adică, prostul de client nu
pricepea misiunea ei importantă, rolul ei de șef peste trei rafturi, că doar
ea, bodyguarda, e cea mai vigilentă din tot dispozitivul, că
numai ea face de strajă cu maxiiimă vigilență borcanelor de bullion și pungilor
de mălai?
Autoritatea se câștigă, mai învățase ea la un curs.
Inclusiv prin limbaj. Și a evoluat și aici, vorbind de sus, insultând, de la
apelativ la concluzii. Și a mai implementat ceva, badyguarda noastră șefă:
conceptul inteligent conform căruia, de se mai întâmplă vreo nefăcută (până la
urmă, numai cine nu muncește nu greșește), toți ceilalți sunt vinovați, iar ea
e o neprihănită binecuvântare.
În
timp, cățărându-se și mai bine pe bocanci, ba lăudându-se că i-a crescut și
piciorul cu două numere, văzându-i devotamentul bombat ca pieptul, patronul a
pus-o șefă de dispozitiv. Parcă a crescut brusc cu 10 centimetri. S-a bosumflat
când a aflat că nu sunt bocanci cu tocul mai înalt. Dar și-a luat menirea în
serios. De acum putea spune cu gura mare că toți ceilalți din branșă sunt
proști și doar ea e deșteaptă. Și nu mai avea cine să o contrazică – din tot ce înseamnă relaționare ierarhică, bodyguarda reținuse
și pleda doar pentru tăierile din salariu. Și chiar, ce le trebuie salariaților
atâția bani, ei nu înțeleg că, înainte de toate, prestează o activitate nobilă
precum cristalul diafan?
Badyguarda șefă, ca portret
robot, o întâlniți peste tot. Și în administrație (pe etaje superioare sau
inferioare), și în firme (de-a dreapta patronului sau mai la coadă, dar va evolua
ea...), și pe tarlaua cu zilieri (și hectarul de sfeclă are nevoie de o
deșteaptă de serviciu).
În funcție de temperament, cărțile citite, ce visează
noaptea sau ce voci aude, modelul general comportă diverse diferențe. Avem bodyguarda
pițipoancă (cu țâțele la vedere, că șeful ăl mare are nevoie de
priveliști deconectante), misterioasa (cu trenciuri lungi, privirea pierdută în
negura conspirațiilor, care își dă cu părerea despre toate dar nu se pricepe la
nimic), bodyguarda deux-pieces (nu mai are slujbă ci
job, a muncit pe brânci să evolueze de la solitaire la pixelul albastru iar
când vrea să mascheze incompetența, limbajul pretențios cu câteva sabloane
tehnice, e aproape salvator până la replica finală, „așa cred eu!”), bodyguarda
robota (dedicată zi și noapte - și e bine să știe toată lumea
acest adevăr planetar – îmbrăcată în falsitate și modestie de staniol, cu
vitriol pregătit pentru “curvele astea care se îmbracă în fiecare zi altfel” în
timp ce ea stă în trei țoale veșnice ca la mănăstire, care strâmbă din nas
precum o iezuită la un miros de parfum – “ce dracu’ pute așa?”).
Nu
e obligatoriu să întâlniți doar variantele standard de mai sus, vă puteți lovi
și de încrucișări și combinații. Pentru că ea, bodyguarda șefă se crede atât de deșteaptă că are impresia că și
evoluează de la zi la zi, copiind de fapt gesturi sau concepte neînțelese pe
care le așează peste creierul odihnit.
Pândind cu zel, clienți și colegi (că nimic nu e mai
important decât kilul de mălai și borcanul de bulion), bodyguarda noastră
a dat într-o zi peste un raft întreg care s-a făcut țăndări. I-a trimis imediat
un sms șefului în care i-a explicat – tehnic, științific, cosmic, mistic și
sufletește deopotrivă – că raftul a vrut s-o saboteze. Și chiar așa, cine e
raftul să o contrazică?
Daniel VINCA
N.R. – firește că știu că „bodyguard” nu are formă de feminin, nu e
românizat. Dar ar trebui, nu? :)
Sunt femeie, dar vai, Daniele, cata dreptate ai! Atatea toape se catara pe functii ca sa nenoroceasca pe altii, dar e si vina sefilor lor care nu aplica principii corecte de promovare.
RăspundețiȘtergereDar sa stii ca la fel ca portretele de mai sus, perfect adevarate, sunt multe si de gen masculin.
Aia din stanga mai inalta nu e din Piatra? Parca am vazut pe la televizor odata. hihihi
RăspundețiȘtergereJohn
O GRAMADA DE PROASTE SAU DE PROSTI AJUNG PE FUNCTII NUMAI PENTRU CA PUPA PE UNII SEFI IN FUND, CA ASA SE POARTA LA NOI. TOTAL INCOMPETENTI, SUPRAESTIMANDU-SI CALITATILE, REUSESC APOI DOAR SA FALIMENTEZE AFACEREA SI SA NENOROCEASCA PE AIA CARE MUNCESC.
RăspundețiȘtergerePATRONII, TREABA LOR DAR CE VINA AU AMARATII DE SALARIATI...