Moartea
în chinuri crunte a copilului de 4 ani sfârtecat de câini împarte țara în două:
pe de o parte cei care s-au (ne-am) săturat ca strada să mai fie un pericol
public pentru copii și alte persoane lipsite de apărare în fața haitelor
ucigașe, pe de altă parte fețele simandicoase care cântă pe tonuri înalte ode
iubirii fără margini pentru animale, o iubire dusă la extreme, cu orice preț,
chiar a decimării oamenilor.
Recunosc
că fac parte din prima tabără, poziționarea mea clară bazându-se atât pe motive
raționale cât și pe subiectivismul normal al unui tată care nu vrea să-și vadă
copiii fugăriți / atacați / mușcați de câini.
Acum
câțiva ani, fiică-mea (avea pe atunci vreo 9 ani) a trăit un astfel de coșmar.
A fost fugărită de o astfel de hoardă și a avut totuși noroc. Incidentul s-a
petrecut în parcarea de lângă bloc și, nereușind să scoată din ghiozdan cartel de
la interfon, s-a izbit cu forța dată de frică într-un geam de la parter al
cărui sistem de închidere a cedat și ea a putut intra în scara blocului.
A
fost forța dată de frică unui boț de om; dar apoi, vreo două ore a plans cu sughițuri. Îmi spunea un ”inteligent” pe net că e vina
noastră, a părinților, că lăsăm copiii nesupravegheați sau că aceștia merg pe
unde nu trebuie. S-avem pardon – nu-mi permit și nu vreau să am copiii cu
bodyguarzi la fund, să-i ducă cineva de lanț. Iar traseul casă - școală – casă trece
inerent pe străzi sau prin parcări unde câinii sunt pericol public. Ce să facem
toți care avem copii (și nu mă refer la cei de clasa 1 pe care-i ducem și-i
aducem de la școală), să-i transportăm în mașini blindate, să le punem firme de
pază, să renunțăm la job-uri ca să fim disponibili la ora 13 sau 14 când
termină ei cursurile? Mai avem prostul obicei să trimitem copiii la magazin, să
cumpere o pâine, să învețe să ia un rest. Da, riscant, suntem părinți
inconștienți.
Am văzut de asemenea, falsele pledoarii ale acestor
avocați ai maidanezilor. Că în cazul de la București e de vină bunica, că s-ar
fi aflat copilul și câinii pe un teren privat și alte prafuri aruncate în ochi
pentru a deturna discuția. Terenul privat era un maidan, deștepților,
neîngrădit total. Poți merge în parc și să nu știi că terenul alăturat, pe care
accesul e liber, aparține cuiva.
Și eu iubesc animalele, am crescut la țară. Știu că
dragostea pentru animale înseamnă răspundere, nu abureli gen aruncat un colț de
pâine pe geam. Răspunderea înseamnă să-l hrănești (nu la ntâmplare), să ai
grijă de sănătatea lui, să-l protejezi pe el dar și pe ceilalți de acțiunile
animalului. Omul de la țară se trezește dimineața, se spală pe ochi, hrănește
animalele din bătătură și apoi mănâncă el. Asta înseamnă răspundere, nu bătaia
cu cărămida în piept, un crotal pus în ureche, o semnătură pe o hârtie și
aruncarea, din nou, a câinelui în stradă.
„E
o crimă!”, recită papagalicește oengiștii. O măsură extremă poate fi catalogată
oricum, dar o măsură clară e necesară. Iar partea cu crima e, evident, un
slogan ieftin. Omul comite crime împotriva celorlalți ființe ca orice specie
care vrea să se protejeze și să existe. Oengiștii de doi lei (pardon, înțeleg
că pe sute de milioane de euro) au ajuns așa de mari și de deștepți mâncând
bucate pentru care AU FOST UCISE batalioane de ui, găini, viței, porci etc. Or
să spună că e o crimă justificată de necesitatea asigurării hranei. Bun, dar
atunci să nu mai ucidem nici șobolanii când invadează subsolurile, nici
țânțarii atât de supărători, nici omizile care atacă livezile sau alte culturi.
Nu e tot “crimă”.
Acum
e la modă ca aceste dezbateri să se încingă pe facebook. Am văzut o
coincidență. Majoritatea celor ca nu dau două parale pe viața copiilor punând
pe primul plan continuitatea prezenței în stradă a hoardelor de maidanezi nu
prea au, la profilul propriu, poze cu familia, poze cu copii. Probabil că, dacă
nu au copii, asta nu e o bucurie dar ar putea să descopere mirajul de a avea
răspundere pentru un boț de om. Dacă tot nu au înfiat un copil, se simt “părinți”
pentru câinii din spatele blocului. Fals, e un fel de mită dată lui Dumnezeu
când dai de pomana la ușa bisericii. Iubești animalul? Ia-l acasă, împarte cu
el zi de zi bucata de pâine, suferă și tu când e bolnav.
Mulți
din apărătorii câinilor o fac pentru că așa cred ei că e bine. În spatele lor,
manipulatori profesioniști sunt cei care au câștigat și căștigă din afacerea
maidanezi. Da, e o afacere, o mare afacere: în timp ce un copil are alocația lunară
de 42 de lei, pentru hrana lunară a unui câine în adăpost s-au plătit între 200
și 400 de lei. Au mâncat câinii respectivi hrană de acei bani, au stat
într-adevăr în adăposturi?
Au
dreptate ambele tabere când spun că, de fapt, nu câinii sunt principalii
vinovați pentru această situație. Perfect de acord! Dar de aici, drumurile se
despart. Castrarea, sterilizarea și alte metode similar s-au dovedit bune doar
pentru făcut bani. Numărul de câini din stradă a crescut. Deci nu mai poți
merge pe o metodă care s-a dovedit scumpă și falimentară.
În
Europa civilizată, un câine fără stăpân e capturat, stă 3-5 zile în adăpost și
(sună dur dar asta e) kaput! Așa e și în Anglia, și în Germania, și în Franța
lui Brigitte Bardot. De asta nu veți vedea maidanezi în țările din Vest că ei
nu s-au jucat de-a rezolvat problema, ei au procedat capitalist. Noi vrem
bunăstare capitalistă dar pe bază de aberații socialiste. Sau pe bază de
prosteală care de fapt macină saci de bani publici pe motiv de îngrijire câini
între blocuri în timp ce statul spune că nu are bani pentru citostatice, în
timp ce pensile sunt mizerabile, salariile la fel.
Eu
unul nu vreau ca ai mei și ai tăi copii să fie în pericol din cauza
maidanezilor. Și nici nu mă las convins de vrăjelile unor escroci.
În
spatele maidanezilor (și ca număr și ca pericol) se află, de fapt, javrele cu
două picioare.
Daniel
Vinca
P.S.
– Acum câțiva ani, în parcare mieuna un pisoi. Mic cât palma, ud de la ploaie.
Încerca să se ascundă pe sub mașini. L-am luat în casă. Copiii l-au luat și
l-au adoptat. Nu am primit bani de la stat și nu l-am aruncat înapoi în stradă.
Când a mai crescut și dădea semne de dorința de libertate, a fost mutat la
țară.
http://www.petitieonline.ro/petitie/21191144
- Petiție: Copiii sunt mai importanți decât câinii! Ne pasă!
Citeste si da mai departe! Bine zis, bine scris!
RăspundețiȘtergereDar se poate si ...in bloc, nu numai pe strada sa tremuri de frica!
Uite aici ....
http://esttv.ro/terorizati-de-caini/
Mare dreptate ai!
RăspundețiȘtergere