Cvorum versus boicot (hapul zilei 001)

Dincolo de faptul că referendumul abia încheiat pare să fi fost un război fără învingători, dacă privim jumătatea plină a paharului trebuie să recunoştem că nemţeanul de rând s-a îmbogăţit cu ceva după această circotecă pre şi post referendum. S-a îmbogăţit ca limbaj pentru că, timp de două luni de zile, două cuvinte i-au intrat în casă prin ecranul televizorului şi i s-au implantat, adânc şi sigur, în ureche şi în creier.

Cvorum! Boicot! – acestea sunt cele două cuvinte magice cu care ne-au tocat zi de zi, de enşpe mii de ori pe zi, politicieni şi moderatori mai mult sau mai puţin interesaţi. Două cuvinte folosite altfel cu moderaţie în limbajul uzual dar care au fost, ca să zicem aşa, moda lingvistică a lunilor iulie şi august. Forţând comparaţia, am putea spune că ideea “cvorum versus boicot” a fost la concurenţă cu hitul sezonului, celebrul “Vara nu dorm” al nu mai puţin celebrului Connect-R.

Tabăra Boicotului şi-a propus că promoveze ceea ce, mai direct, mai popular, am putea numi ideea de chiul în masă. Nimic nou sub soare, că astfel de chiul, pardon, boicot!, am avut şi prin parlament dacă îmi aduc eu bine aminte. Parlamentarii au chiulit – pardon, au boicotat – cateva săptămâni jobul lor de bază (şedinţele în plen) dar au avut parte în continuare de cazare decontată, de maşină, angajaţi etc şi – deloc lipsit de importanţă pentru doamnele soţii de deputaţi sau senatori – şi-au luat şi indemnizaţiile. Unii alegători au boicotat şi ei referendumul şi, la rândul lor, şi-au luat şi ei... critici şi înjurături de la cei care au tras cu dinţii să năşească un referendum valid. De unde se poate trage concluzia că boicotul este un instrument de lucru care are două capete. La un capăt sunt cei care îmbracă acest... tricou al boicotului şi la celălalt capăt se află bonusul – indemnizaţie sau critică.

De ce această patimă anti-boicot? Din motiv de necesitate de prezenţă minimă necesară sau, ca să vorbim la modă, din motiv de cvorum. Cvorum care a stat în gât taberei suspendate până la închiderea urnelor şi ceva după aceea, cât s-a mai jucat de-a numărătoarea paralelă cel care devenit de pomină pentru fixaţia pe procentul de 52 la sută. Astfel că, după celebra reclamă cu “halatul, doamnă, cât e halatul? Dincolo era mai ieftin”, o altă definiţie a obsesiei dusă la extrem a devenit încrâncenarea denumită aşa, mai scurt, “Şova – 52 la sută”. Obsesie – obsesie, dar pentru prestaţia respectivă a ajuns omul ministru? A ajuns!...

Oricum, cvorumul se dovedeşte a fi o afecţiune contagioasă. Sau, de fapt, lipsa acestui cvorum pare a fi molipsitoare. Nu ştiu cum dar boala se extinde ca o pecingine aşa că premierul Ponta nu ştia acum câteva zile ce vaccin să injecteze CSM-lui care se virusase şi el de această cruntă boală bazată  pe... LIPSĂ. Spuneţi voi dacă nu e fain să poţi chiuli de la serviciu, precum parlamentarii sau onorabilii purtători de robe de la CSM şi să fii si plătit bine. Chiar bine-bine... Îs curios câte zile ar putea lipsi de la job colegul de dincolo de cameră fără să-şi piardă slujba. Că nu cred că la TV M ar premia cineva nemunca sau chiulul. În fine...

Revenind la revoluţia pe care aceste două cuvinte magnifice, magnetice chiar – boicot şi cvorum – o vor produce în viaţa noastră de zi cu zi, nu avem decât să dăm frâu liber imaginaţiei.

Îmi şi închipui cum, atunci când un produs de sezon nu va mai fi găsit în pieţe, vom citi titluri uriaşe gen “Pătlăgelele boicotează tarabele” sau “Pepenii s-au scumpit pentru că nu mai întrunesc cvorumul”… Sau Dorel care întârzie la slujbă în ziua următoare celei de salariu, pe motiv de mahmureală evident, explicându-i patronului “Şefu’, hâc... Boicotul meu a fost, hâc!, scuzaţi!, unul involuntar dar corectabil pen’că a fost aglomeraţie, pardon, cvorum excedentar, în mijlocul de transport în comun...”.

Ba, dată fiind apetenţa unei anumite minorităţi simpatice de pe plaiurile mioritice pentru innoirea panopliei de nume de botez, e posibil să asistăm la dispariţia unor prenume deja clasicizate gen Mercedes, Sandokan, Europa, Argentina, Elveţia, Justiţia, Piţipong. Nu vă întristaţi: pot dispărea cele menţionate mai devreme dar putem asista, aşa cum am spus deja, la o înnoire, la o îmbogăţire. Aşa că să nu vă miraţi dacă mâine poimâine veţi auzi expresii gen “Cvorum, marş la cerşit, că azi nu ai produs nici de un ghiul...” sau “Fa, Boicoata, tu nu te mai măriţi, fa, că ai deja paişpe ani?”

Ups! Trebuie să pun punct aici că se prăpădeşte de râs musiu cameramanul şi nu mai am cvorum la zoom şi butoane. Curat boicot! Ptiu... cvorum, boicot!... V-am zis eu...

(Acesta a fost episodul pilot de la Hapul Zilei / TV M Neamt)