JUSTIŢIE ANTI-CETĂŢEAN LA JUDECĂTORIA ROMAN

# Judecătoria Roman în acţiune: pentru prima înfăţişare a unor martori la proces trimite citaţie, mandat de aducere (prin Poliţie), iar mandat de aducere (prin Jandarmi) # în loc să păzească şcolile de derbedeii care înjunghie sau lovesc elevii, forţele de ordine sunt transformate în poştaşi cu epoleţi trimisi să streseze familiile şi copiii unor martori de bună credinţă # excepţia din procedura penală (referitoare la mandat de aducere din prima pt martori) e demontată chiar de instanţă - judecătoarea a amânat audierea pentru că şi-a dat seama (în ziua procesului) că trebuie să se abţină în acest dosar deoarece... e soţia procurorului care întocmise rechizitoriul # sotul procuror consemnează si el, în rechizitoriu, o altă aberaţie: un martor ar fi renuntat la plangerea penală... pe care nu a făcut-o

De multe ori aţi auzit reprezentanţi ai Justiţiei plângându-se că lipsa de performanţă a sistemului s-ar datora nu celor plătiţi pt asta ci societăţii, guvernanţilor, mecanismelor greoaie, Sfantului Ilie şi - deloc în ultimul rând - cetăţeanului care (din comoditate sau lipsa de atitudine civică sau frică sau lene sau...) nu concură CORECT, SERIOS şi SINCER la înfăptuirea actului de Justiţie.
Dar hai să vedem si ce păţeste amărăşteanul de cetăţean când - având mâncărimi într-o anumită zonă a corpului - crede că e de datoria sa să aibă atitudine şi să ajute Justiţia.
Povestea (reală) de mai jos începe în decembrie 2009 şi ajunge până la ziua de ieri, joi, 5 noiembrie 2010, când am bătut drum de 80 de km ca să aflu că şi martori şi Poliţie şi Jandarmerie sunt puşi pe drumuri din neglijenţa sau din comoditatea unei instanţe (mă refer, în acest caz, la Judecătoria Roman).




# Cu toporul pe uliţă

8 decembrie 2009. O coloană de maşini în care se aflau tineri din comuna Români dar şi din alte localităţi din judeţul Neamţ străbate uliţele comunei. Claxoane şi tam-tam-ul de rigoare ca după un meci în care "au câştigat ai noştri". In a doua maşină din coloană, pe locul din dreapta faţă mă aflam eu. Soţia mea era într-o maşină mai de la coada coloanei.
În faţa cârciumei familiei primarului din Români (PSD), în faţa maşinilor răsare un individ care agita în aer un topor. Da, un topor adevărat (nu jucărie, nu bărdiţă), din ăla de crăpat ciote. Se postează în faţa primei maşini, gesticulează, urlă. Nu am ce face, ţipă spiritul de negociator din mine. Cobor şi încerc să-l calmez cu fraze educative, că nu se face etc. Vrăjeala mea civică de îndemn la pace nu ţine, individul pleacă din faţa primei maşini, vine spre mine şi-mi promite solemn că va lua şi capul lui Băse, şi pe al meu şi pe al altora. Nu redau acum "promisiunile" agitatorului de tăiş, dar omul era hotărât, nu glumă...
Tipul ajunge la mai puţin de un metru de mine iar "utilajul" din mâna sa desena cercuri ameninţătoare la vreo 30 cm de capul meu. Nu-mi mai pun mintea cu... toporul şi o zbughesc în maşină. Tipul de la volan demarează, ocoleşte stânga şi scăpăm. In spatele nostru, încă vreo 11 maşini trec... ca prin vamă, tipul aplicând acelaşi ritual belicos.
Plecăm din zonă, Bucuros că nu s-a ajuns la un măcel. Speriat că dacă nu acţiona la timp instinctul de conservare puteam păţi ceva şi... am copii de crescut acasă. Pun mâna pe telefon şi sun un amic aflat în altă maşină ca, la rândul lui, să sune liderul portocaliilor din Români (aflat în prima maşină) care să anunţe Poliţia din comună. Ameninţ chiar "dacă nu chemaţi Poliţia de aici, sun la 112".
Este anunţată Poliţia din Români. Când ne întoarcem, deja 3 poliţişti erau la faţa locului. Explicăm problema şi suntem invitaţi la post peste jumătate de oră.
Ajungem cam în 20 de minute. Surpriză - în postul de Poliţie era deja individul. Parcă mic şi nepericulos, acum, fără topor.
Dăm şi eu şi soţia declaraţii. Ea - mai reticentă (ce rost are să ne complicăm, e tarziu, ne asteaptă copiii acasă). Eu - simtul civic intruchipat - ii explic că nu e normal să acceptăm ca diferenţele de idei să se măsoare in topoare şi că individul trebuie să intelegeagă că despicatul cioatelor nu trebuie confundat cu atacul la ţeastă.
Dau declaraţia de martor. Politistul mă intreabă - atenţie!!! - dacă mă constitui parte vătămată pentru ameninţare. Ar fi însemnat o nouă declaraţie şi ţinând cont că vroiam ca individul să primească o sancţiune minimă nu să-i putrezească ciolanele prin puşcărie menţionez la finele declaraţiei că "nu mă constitui în reclamant sau parte vătămată într-o acţiune penală care să vizeze infracţiunea de ameninţare".
Mai aflu între timp şi că individul dăduse cu (sau scăpase) toporul în caroseria uneia din maşini şi... plecăm.

# Citaţie, mandat de aducere, iar mandat de aducere...

Trec lunile. Aflasem că totuşi i s-a făcut dosar penal pentru port ilegal de armă albă.
Începutul lunii octombrie - găsim în cutia poştală citaţii, pentru calitatea de martor, venite de la Judecătoria Roman. Erau trecute numarul de dosar si infracţiunea, nicidecum numele inculpatului dar am presupus că e vorba de "toporiada" de la Români. Hotărăsc cu soaţa să mergem, doar e vorba de datorie civică, nu?
După câteva zile, undeva pe la ora 14 mă sună fiică-mea. Are 12 ani şi era acasă împreună cu kinderul de 6 ani. "V-au căutat doi politisti. Aţi făcut ceva?". O calmez, mă interesez, aflu că e vorba de mandat de aducere pt acelaşi proces. Soţia, nedumerită. II explic cum e cu procedura, imi dau cu părerea că mandatul de aducere - mai ales pt martori - se aplică atunci când nu e onorată, repetat, citaţia. Mergem la Poliţie, semnăm că mergem de bunăvoie la termenul stabilit. Discuţii cu soţia care nu înţelegea de ce sunt căutaţi aşa de sârguincios în ţara asta martorii iar infractorii se plimbă cum vor ei, bla-bla-bla... O calmez şi stabilim încă o dată că vom merge la proces. "Declarăm ce am văzut fiecare şi cu asta basta, terminăm...", o încurajez eu.
Ţi-ai găsit. Justiţia (mai corect o numită parte a ei, sau unii oameni din sistem) parcă nu funcţionează pentru Dreptate ci pentru stresarea cetăţeanului. pentru hărţuirea lui. După câteva zile, pe la 16 şi un pic, ne sună iar fiică-mea "Băi părinţilor, dar mai cuminţiţi-vă. Acum v-au căutat Jandarmii. Cine mai urmează? Mascaţii? Antitero? SPP-ul?"...
Liniştesc copilul, mă interesez şi aflu că e vorba de alt mandat de aducere (pus în aplicare de Jandarmi) pentru acelaşi proces. Iar discuţii cu soţia (care, încăpăţânată, nu înţelegea de ce martorul este bătaia de joc a excesului de zel al unor salariaţi din Justiţie)... Sun la jandarmi, aflu că îmi vor face iar o vizită, las baltă treburile pe care le aveam, mă întorc acasă, iar scriu şi semnez că nu e nevoie de dubă, mă duc de bunăvoie...
Cu o seară înainte de proces, îmi dedic timp pentru creşterea culturii juridice şi aflu că în codul de procedură penală scrie că, pentru martori, mandatul de aducere se eliberează doar dacă e sfidată citaţia. Se menţionează, ca excepţie, şi faptul că poate fi vorba şi de mandat dacă instanţa apreciază că "pricina" trebuie soluţionată urgent. Las' că-i bine, zic în sinea mea, e urgent deci mâine scăpăm de treaba asta (Îmi luasem de la serviciu zi din concediu ca să onorez amabila invitaţie a Judecătoriei Roman)

# Proces tip "bătaie de joc"

Plecăm din Piatra Neamţ spre Roman. Ajungem mai devreme. Găsim sala, era deja afişată şi ordinea de zi. Prima ciudăţenie pentru ideea de Justiţie civilizată. Pe aceeaşi ordine de zi (joi, 4 noiembrie 2010, ora 9, sala 1), la acelaşi judecător, şi cauze penale (primele în listă) şi civile. La procesul nostru, la inculpat, acelaşi nume, de două ori!!!. La parte vătămată, alt nume (proprietarul maşinii avariate) tot de două ori!!!
Începe procesul. Judecătoarea anunţă că deoarece nu a ajuns procurorul (!!!) începe mai întâi cu cauzele civile. Ajunge şi procurorul de şedinţă şi judecătoarea ia chiar prima cauză penală din listă (cazul nostru). Strigă prezenţa. Lipsea chiar inculpatul (cică e plecat prin alte ţări) dar am răspuns prezent 6 persoane: eu, soţia, alţi 3 martori şi partea vătămată (tipul cu maşina).
Judecătoarea ne anunţă că de fapt dosarul a fost dat iniţial unei colege, acum a ajuns la ea, dar nu ne audiază şi ne invită... pe 2 decembrie. Vezi Doamne, şi-a dat seama de faptul că rechizitoriul e întocmit de un procuror cu care împarte dormitorul (adică de soţul ei, deci trebuie să se abţină). Şi soţia mea se abţine (verbal) dar mă face bucăţi mici-mici-mici din priviri. Doar eu am insistat să avem simţ civic. Încerc să-i spun Judecătoarei că s-ar putea ca la data respectivă să fiu plecat (din ţară, de pe planetă, naiba ştie - serios vorbind chiar e vorba s[ plec într+o delegaţie), că batalioanele Poliţiei şi Jandarmeriei ne-au bătut în uşă, speriind copiii, să venim că Justiţia are nevoie de declaraţiile noastre. Justiţia e oarbă şi doamna judecătoare e surdă: îmi taie vorba scurt, spunând că nici nu are voie să mă asculte, trebuind să se abţină.

Concluzii:
1. Poliţia şi Jandarmeria nu au forţe destule să asigure ordinea publică, să păzească şcolile şi zonele adiacente (am tot citit despre liceeni înjunghiaţi la Craiova sau bătuţi la Neamţ) şi pentru că alte instituţii transformă aceşti oameni ai legii şi ai ordinii în postaşi cu epoleţi.
2. Deşi era vorba de prima citaţie şi instanţa nu avea nici un motiv să se îndoiască de buna credinţă a martorilor, îî hărţuieşte cu mandate de aducere. Nevoia de a judeca urgent cauza a fost demontată chiar de reprezentanţii aceleaşi instanţe. De ce nu a observat înainte de şedinţă judecătoarea statul de incompatibilitate pe acest dosar? Să fi anunţat conducerea Judecătoriei care să fi încredinţat, pentru aceeaşi zi, cauza altui complet.
3. Nu ştiu cauza pentru care nu a rămas cazul la primul judecător desemnat. O fi una obiectivă. Dar care e vina a 6 oameni să fie purtaţi pe drumuri (timp, bani, distanţă etc) pentru că la Judecătoria Roman se face ping-pong cu dosare?
4. Apropo de cauza abţinerii, de soţul-procuror... M-am lămurit şi cu el. În rechizitoriul întocmit de acesta scrie că "martorul Vinca s-a constituit parte vătămată pentru infracţiunea de ameninţare apoi şi-a retras plângerea". Minciuna! Fals! Alo, domnule procuror, în declaraţia "martorului" (pe care o aveai în dosarul primit de la Poliţie) scrie că "nu mă constitui parte vătămată". Ştiu că scrisul meu de mână nu e cel mai frumos din lume, dar eu ştiam că Parchetul lucrează pe probe, pe dovezi, nu pe ghicite ca Mama Omida...
5. Ce stare induce cetăţeanului acest tip de activitate probat de reprezentanţii Judecătoriei Roman? De lehamite! "Eu ce să înţeleg când văd această bătaie de joc? Că sunt un fraier că am vrut să ajut Justiţia. Aşa ajung oamenii fie să pună mâna pe par să-şi facă singuri dreptate sau să întoarcă privirea în altă parte, să se facă că nu văd când derbedeii îşi fac de cap" (a spus-o un alt martor din acest proces, plimbat si el de pomană pe drumuri).