plumbul zilei / Sâmburele, atitudinea și epoletul

Povestește un nemțean întors din Canada: „Tot în zona de nord, avem un oltean. Ce s-a gândit el: să facă rachiu. Trebuie să știți că în Canada civilizația e la ea acasă dar legile sunt aspre. Dacă ai omorât un câine – intenționat, cu cruzime – te poți aștepta și la 30 de ani de închisoare. Dacă ai luat o amendă de circulație te vindeci de vedetisme. Deci olteanul producea rachiu. Mirosea în tot blocul. Într-o zi i-a bătut Poliția la ușă. A deschis omul, în fața lui doi subofițeri cum ar fi la noi și un ofițer. S-au legitimat ca la carte. Apoi ofițerul, supercalm și superpoliticos i-a spus: <Știm ce faci. În Canada așa ceva e ilegal. Așa cum tu ai un loc de muncă și fabricile de whisky au salariați care și ei trebuie să lucreze. Nu vom intra în casă să controlăm. Îți spun doar atît – încetează!>.

Scrisoare Deschisa - sau cum incompetenta unor politisti incurajeaza infractorii

Domnule Ministru Ioan Rus,

Domnilor sefi din Politie

dar, mai ales…

Stimati reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media

Supun atenţiei dumneavoastră şi opiniei publice următoarea

SCRISOARE DESCHISĂ

Conştient că, aplicarea principiului “Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii” poate fi citită în acest caz şi drept “În baza apărării Statului de Drept de către unii poliţişti, fă singur anchete, prinde infractorii, dă-i pe tavă pentru ca alţii să negocieze A.N.-uri contra protecţie”.

Această scrisoare vă este remisă de un contribuabil foarte supărat pe ineficienţa instituţiei Poliţiei bazată pe lenea, incompetenţa sau corupţia unor poliţişti, cetăţean care, până să “comită” gestul de a candida în comuna natală, a lucrat peste 14 ani în presa locală din Neamţ (din care ani buni ca redactor-şef), iar din 2010 lucrează la Consiliul Judeţean Neamţ, în structura Cabinet Preşedinte (în ultima perioadă de până la intrarea în actualul concediu de odihnă răspunzând de partea de comunicare).

JUSTIŢIE ANTI-CETĂŢEAN LA JUDECĂTORIA ROMAN

# Judecătoria Roman în acţiune: pentru prima înfăţişare a unor martori la proces trimite citaţie, mandat de aducere (prin Poliţie), iar mandat de aducere (prin Jandarmi) # în loc să păzească şcolile de derbedeii care înjunghie sau lovesc elevii, forţele de ordine sunt transformate în poştaşi cu epoleţi trimisi să streseze familiile şi copiii unor martori de bună credinţă # excepţia din procedura penală (referitoare la mandat de aducere din prima pt martori) e demontată chiar de instanţă - judecătoarea a amânat audierea pentru că şi-a dat seama (în ziua procesului) că trebuie să se abţină în acest dosar deoarece... e soţia procurorului care întocmise rechizitoriul # sotul procuror consemnează si el, în rechizitoriu, o altă aberaţie: un martor ar fi renuntat la plangerea penală... pe care nu a făcut-o

De multe ori aţi auzit reprezentanţi ai Justiţiei plângându-se că lipsa de performanţă a sistemului s-ar datora nu celor plătiţi pt asta ci societăţii, guvernanţilor, mecanismelor greoaie, Sfantului Ilie şi - deloc în ultimul rând - cetăţeanului care (din comoditate sau lipsa de atitudine civică sau frică sau lene sau...) nu concură CORECT, SERIOS şi SINCER la înfăptuirea actului de Justiţie.
Dar hai să vedem si ce păţeste amărăşteanul de cetăţean când - având mâncărimi într-o anumită zonă a corpului - crede că e de datoria sa să aibă atitudine şi să ajute Justiţia.
Povestea (reală) de mai jos începe în decembrie 2009 şi ajunge până la ziua de ieri, joi, 5 noiembrie 2010, când am bătut drum de 80 de km ca să aflu că şi martori şi Poliţie şi Jandarmerie sunt puşi pe drumuri din neglijenţa sau din comoditatea unei instanţe (mă refer, în acest caz, la Judecătoria Roman).

SOLUŢIA UNUI DIRECTOR DEDEMAN PENTRU CLIENTUL NEMULTUMIT: CUMPARATI DE LA ALTII!

* Într-o corespondenţă bilingva (română - eu, dedemaneză - el), un director Dedeman a oferit soluţia firmei pentru clienţii nemulţumiţi de servicii proaste sau alte aberaţii - îndreptarea clienţilor spre concurenţă (!!!)

* mai concret, "Daca totusi experienta generala pe care dumneavoastra, stimate client, ati avut-o in magazinul nostru nu se ridica la nivelul exigentelor dumneavoastra puteti alege, in orice moment, furnizori de produse/servicii care sa se ridice la asteptarile dumneavoastra"

* acelasi comunicator Dedeman, în loc să răspundă la problema ridicată de clientul nemulţumit (care şi-a permis să spună ca vinovaţii principali nu sunt angajaţii ci conducerea care impune şi tolerează aberaţii), ţine o adevărată liturghie despre competenţa directorilor Dedeman care "în perioada crizei au reuşit să nu facă nicio disponibilizare" (de parcă ar fi mare reuşită că păstrezi un personal printre care se află şi angajaţi slab calificaţi sau care alungă clienţii)

* să nu vă mire astfel de metode de comunicare - comunicatorul Dedeman este "DANIEL DRUTU, Director calitate-mediu, Coordonator SERVICE" (după cum semnează)

* altfel spus, de imaginea Dedeman se ocupă şeful de la Service (acel compartiment care numără şuruburile lipsă la un produs)

* citiţi mai jos schimbul de scrisori şi va garantez că scrisoarea primită de mine de la Dedeman poate fi subiect de curs pentru "Limba de lemn în epoca post-Ceauşescu"

La Kaufland cumperi ce vor vanzatorii!!!

Postez la cateva ore dupa intamplare ca sa nu uit detalii:
Miercuri, 9 iunie (dupa-amiza): ajund cu cateva produse in cos la una din casele de marcat de la magazinul Kaufland. Tanarul casier (Cosmin Basma) pozeaza codurile. Pe la mijlocul produselor de pe banda da deoparte o revista in tipla (una din aia de IT cu CD, de vreo 10 lei). Cunosc povestea - probleme la codul de bare si stiu ca obisnuinta casierilor e sa-i preseze pe clienti sa renunte la produs. Hotarasc sa cumpar totusi ce vreau eu nu ce vor ei (o sa vedeti acus' de ce folosesc pluralul).

Paranteza 1: Langa casier mai erau doua angajate (aveam sa ma lamuresc ulterior ca una era sefa de tura - de pe case de marcat sau in general - si cealalta o casiera ce urma sa preia schimbul).

Paranteza 2: Imediat dupa ce mi-a dat produsul deoparte si eu l-am atentionat ca vreau revista, Cosmin a trecut pe post de Napoleon si a inceput sa-i dea nu stiu ce lamuriri unui alt client care se intorsese (un produs era marcat de doua ori dar si a treia oara cu minus, deci isi indreptase omul greseala).

In timp ce eram spectator la casa de marcat chiar i-am zis, mai discret, sotiei: "Parca am fi la un simpozion despre batutul in casa". (nu mi s-a parut tocmai elegant sa se holbeze trei oameni in cumparaturile mele si nici unul sa nu-si miste fundul spre raft sa vada ce e cu codul ala de bare).

perchezitii ilegale in supermarket-uri

Textul de mai jos nu e pentru cei care nu au intrat in viata lor intr-un magazin (mai big) dotat cu haidamaci care iti verifica marfa platita. E pentru cei care accepta umilitoarea situatie de a fi perchezitionati ilegal (de a le fi verificate bunurile din sacose, cosuri, caruturi). Marfurile respective, odata achitate le apartin deci controlarea lor reprezinta o perchezitie ilegala.
De ce au loc aceste perchezitii abuzive desi deasupra fiecarei case de marcaj exista camera de luat vederi? Simplu: prin aceste controale se incearca limitarea pagubelor produse de retelele de hoti care actioneaza in complicitate cu casierele.
Cum procedeaza acestia:
- hotul ia din raft produse ieftine (dar cu volum mare) si produse mai scumpicele
- la casa, casiera care ii este complice marcheaza produsele ieftine dar trece cu cititorul de pret pe langa codul de bare de pe produsul / produsele scumpe (fara a citi preturile respective si fara a le evidentia in factura)
- cand aseaza produsele in cos, asa-zisul client va ascunde produsele scumpe neplatite sub cele platite;
Ei bine, pentru a preveni furturile comise inclusiv de proprii angajati, marile magazine ii umilesc pe clienti. Este vorba de o maniera inadmisibila. O organizatie de protectia consumatorului din Franta a dat un astfel de BIG magazin in judecata si a castigat. Instanta a motivat ca orice control in marfurile achitate de client (deci devenite proprietatatea clientului) este o grava incalcare a proprietatii acestuia.