8 sept. 2013

JAVRE / plumbul zilei

Moartea în chinuri crunte a copilului de 4 ani sfârtecat de câini împarte țara în două: pe de o parte cei care s-au (ne-am) săturat ca strada să mai fie un pericol public pentru copii și alte persoane lipsite de apărare în fața haitelor ucigașe, pe de altă parte fețele simandicoase care cântă pe tonuri înalte ode iubirii fără margini pentru animale, o iubire dusă la extreme, cu orice preț, chiar a decimării oamenilor.
Recunosc că fac parte din prima tabără, poziționarea mea clară bazându-se atât pe motive raționale cât și pe subiectivismul normal al unui tată care nu vrea să-și vadă copiii fugăriți / atacați / mușcați de câini.
Acum câțiva ani, fiică-mea (avea pe atunci vreo 9 ani) a trăit un astfel de coșmar. A fost fugărită de o astfel de hoardă și a avut totuși noroc. Incidentul s-a petrecut în parcarea de lângă bloc și, nereușind să scoată din ghiozdan cartel de la interfon, s-a izbit cu forța dată de frică într-un geam de la parter al cărui sistem de închidere a cedat și ea a putut intra în scara blocului.