23 ian. 2012

Evolutia demisiei, de la act unilateral de vointa la act de santaj (varianta PNL)

      Ce vrajeala au astia de la PNL, cu Crinulet in frunte: "Suntem dispusi sa ne dam demisia daca fac la fel si cei din PDL..." :) :) :) 
      Fraticule, demisia e act unilateral de vointa. Al individului. Merge si al echipei daca voi preferati, asa, in grup... Dar numai neuronul tau odihnit poate arunca goagoasa cu "daca si ceilalti". Interesanta si povestea asta: si-ar fi scris unii demisiile dar nu le inainteaza la conducerea Camerei. 
      E ca un fel de scrisoare de dragoste neexpediata. Praf!

p.s. Inteleg ca printre "curajosi" ar fi Ludovic Orban (la el, apropo si de episoadele cu ghionturi in Piata, cred ca e vorba de altceva, nu de curaj). Dar ce te faci daca (date fiind relatiile contondente dintre Ludovic si actualul lui sef de partid) se trezeste Crin dimineata (la 13-14) si chiar inainteaza la Camera DOAR demisia lui Ludovic? :)

17 ian. 2012

Filmarea sporeşte scandarea!

Scandarile protestatarilor din Piatra Neamt cresteau considerabil in intensitate atunci când participantii se simteau in vizorul unei camere de luat vederi - aceasta este una dintre concluziile trase de un jurnalist nemţean care a "monitorizat" primele trei zile ale protestelor din P. Neamt (14-16 ianuarie).
Respectiva constatare pare cu atât mai interesanta cu cât ea a fost emisă de Robert Iosub, de la ziarpiatraneamt.ro (jurnalist cunoscut pentru accentele critice, exagerate pe alocuri) la adresa unor lideri nemteni din partidul de guvernamânt.
Nuanţa surprinsă de Robert I. se referă atât la protestarii apolitici (sau declaraţi aşa) cât şi pe cei cunoscuţi cu funcţii importante (mai vechi sau mai noi) în partidele din opoziţie.
Aceasta observaţie aminteşte de consacrata părere a celor care cunosc cât de cât manifestările politicianiste de genul sedinţelor de consilii locale sau judeţene în care, la fel, debitul verbal şi intervenţiile unor consilieri sunt direct proporţionale cu numarul de camere de luat vederi aflate in sală.
Extrapolând părerea că un aranjament al jurnaliştilor (in sensul unei absenţe în masă de la o astfel de şedinţă) ar lichida (sau măcar diminua) intervenţiile parazitare şi colorate şi ar micsora considerabil şedinţe care uneori seamănă a circ, s-ar putea trage concluzia că prezenţa presei la aceste manifestări ţine vie flacăra dorinţei de lozincă bine strigată.
Iar dacă un politician aflat în criză de imagine (sau de funcţie pe măsura valorii pe care el crede că o are) mai este şi dat la televizor şi-l văd soacra, soţia şi câţiva potenţiali alegători, dorinţa acestuia de a împleti nefiresc activitatea aşa-zis civică cu demagogia politicianistă nu face decât să ne arate adevăratul său caracter.

P.S. - Aşa cum am mai spus, am toată înţelegerea pentru cetăţenii care au ieşit în stradă pentru că, raţional, aşa au crezut ei că îşi pot striga o nemulţumire firească. Înţelegere mea nu-i vizează însă deloc pe huliganii care s-au dat în stambă sau pe politicienii care încearcă să confişte o creastă de val. Adică să politizeze într-un mod nesimţit. Şi mă refer la toţi, de la bufonii Iri, Dan Diaconescu, Ludovic Orban (chiar în seara asta), până la marionetele din teritoriu care nu au avut altă replică mai bună decât că "suntem la protest în calitate de cetăţean". Doamnelor şi domnilor preşedinţi, vicepreşedinţi şi posesori de alte funcţii politice (trecute sau prezente), voi chiar credeţi ce spuneţi? Dacă răspunsul e "da" vă pot recomanda un psiholog... :)